Etnografie şi Folclor

        Satul Rus a fost, de la începuturile lui şi până astăzi, un sat românesc, de ţărani harnici, care şi-au păstrat limba, tradiţiile şi obiceiurile transmiţîndu-le cu mindrie urmaşilor. Situat pe valea Someşului, şi având pământ bun, chiar dacă nu mult, ocupaţia de bază a locuitorilor a fost agricultura şi creşterea animalelor.  

        Aspectul satului este asemănător satelor din zonă. Gospodăriile sunt aşezate de o parte şi de alta a unei uliţe principale, care merge paralel cu Someşul,prin stânga acestuia, şi face legătura cu satele Simişna, respectiv Chizeni spre răsărit, şi Buzaş la apus. O altă uliţă se află de-a lungul Văii Iepei, care leagă Rusul de satul Fântânele- Rus, şi părăseşte cursul acestei văi de la podul, de la Cartu,  care se află nu departe de locul unde începe uliţa ce duce pe Citera. Continuă apoi spre Someş, intersectându-se cu uliţa principală în “ Gura Uliţii”, şi se termină la podul de peste râul Someş. Mai sunt câteva uliţe secundare, cum ar fi cea din Joseni, aceasta aflându-se pe cursul vechi al Văii Iepei, care a fost îndreptat, prin anii 1948-1949. Uliţa de pe Citera, a fost croită după inundaţiile din anul 1970, pentru a fi mutate familiile care-şi aveau gospodăriile pe lângă Valea Iepii, gospodării ce fuseseră distruse în acel an. 

         

        Fiecare gospodărie este formată dintr-o curte şi o grădină, în curte aflându-se casa, şura şi celelalte anexe, iar în grădină, aproape în toate cazurile, există atât o mică livadă, cât şi teren arabil, necesar pentru cultivarea legumelor, dar şi a porumbului, fasolei, bostanilor etc. În faţa casei, nelipsită este grădiniţa de flori, iar peste curte , via suspendataă. Satul este împărţit în mai multe părţi, care poartă diferite denumiri: Sub Dos, În Straje, După Sat, Joseni, Pe Citera, Pe Vale, Pe Leasa, Sub Leasa, Şesu Lui Maica, Valea Rinului, Şesu Pietrii,În Labu Morii, Ulişa Bisericii, În Deal, Ulicioara Lui Ştefănoc, La Pârâu Ruginii, Pe Valea Ursoii.

         Sigur că înfăţişarea întregului sat, în anii de după al doilea război mondial, s-a schimbat, dar valorile spirituale au reuşit să străbată prin vremi, ajungând până la noi. Ne simţim datori să le facem cunoscute, tinerilor, şi celor ce vor veni după noi, dearece ele pot contribui la cunoaşterea a ceea ce a reprezentat acest sat şi locuitorii săi pentru trecutul şi prezentul regiunii în care se află, şi chiar al ţării. 

          

         Până nu demult, s-au practicat obiceiuri legate de petrecerea feciorilor când se duceau în armată, obiceiul aducerii cununii la încheierea seceratului, al nunţii, dar cu deosebire obiceiurile de Crăciun şi de Anul Nou.