Faună şi floră

       Fauna ÅŸi flora localităţii aparÅ£ine provinciei daco –ilirice, specifică regiunilor de deal ÅŸi luncă. Fiind situată din punct de vedere morfologic în regiunea dealurilor cu altitudine absolută de 500-600 m ÅŸi cu o climă temperat –continentală moderată, are ca vegetaÅ£ie predominantă vegetaÅ£ia de deal ÅŸi podiÅŸ: făgete, gorunete, chiar plantaÅ£ii de conifere etc.

       Pădurea se extinde în zona dealurilor situate în dreapta SomeÅŸului, aparÅ£inând marilor unităţi, Dealurile Ciceului ÅŸi respectiv ÅžimiÅŸna-Gârbou, totalizând o suprafaţă de 768  ha. Predomină pădurile de foioase, coniferele apar doar sub formă de plantaÅ£ii. Pădurea a fost din vechi timpuri unul din locurile dragi ale populaÅ£iei, deoarece a oferit adăpost în vremurile tulburi, a furnizat lemnul necesar construcÅ£iilor ÅŸi încălzirii locuinÅ£elor, reprezentând în acelaÅŸi timp ÅŸi o importantă sursă de venituri. Din a doua jumătate a sec.al XVIII-lea până la începutul secolului nostru s-au făcut defrişări masive, locul pădurilor de altădată fiind luat de păşuni, fâneÅ£e ÅŸi terenuri arabile.

       

       Speciile de arbori des întâlnite sunt: stejarul, cerul, gorunul, teiul, frasinul, ulmul, paltinul, jugastrul. Sub etajul de arbori principali se află subarboretul mai slab reprezentat, format din lemn câinesc, corn, păducel, sânger, alun, măceÅŸ,  porumbar. În poiene ÅŸi la adăpostul arboretului cresc plante cu ÅŸi fără flori, caracteristice locului. În zona de luncă, pe terase ÅŸi în regiunile colinare, pe păşuni ÅŸi fâneÅ£e se întâlnesc asociaÅ£ii vegetale de păiuÅŸ, iarba câmpului, trifoi alb ÅŸi roÅŸu, lucernă, ghizdei, floarea cucului, lumânărică etc. Păşunea deÅ£ine o suprafaţă de 322 hectare ÅŸi se află în cea mai mare parte pe coastele dealurilor sau pe culmile acestora.

       FâneÅ£ele în suprafaţă de 218 ha, împreună cu cele  35 ha.de sub livezi se găsesc ÅŸi ele pe versanÅ£ii dealurilor, la mare distanţă de vatra satului.

      

       Fauna bogată ÅŸi variată este strâns legată de relief, climă ÅŸi vegetaÅ£ie. În pădure trăiesc animale mari, păsări, insecte, reptile. Dintre animalele mari amintim:jderul, pisica sălbatică, dihorul, căprioara, veveriÅ£a, lupul, vulpea, mistreÅ£ul, bursucul, mai rar ursul, cerbul ÅŸi râsul.GaiÅ£a, mierla, piÅ£igoiul, cucul, ciocănitoarea, porumbelul, populează coroanele arborilor.

       

        Mai răspândite sunt solurile brune podzolite, care s-au format datorită pădurilor de foioase ÅŸi unui climat cu precipitaÅ£ii abundente, pe gresii, marne, nisipuri ÅŸi pietriÅŸuri. Solurile aluvionare de luncă, situate în Lunca SomeÅŸului sunt cele mai fertile, conÅ£inând mai mult humus ÅŸi fiind favorabile culturilor legumicole ÅŸi cerealiere.

      

        Din cele mai vechi timpuri ÅŸi până azi, ocupaÅ£ia de bază a locuitorilor a fost agricultura ,între plantele de cultură locul principal ocupându-l cerealele. Astfel I.Kadar  notează că la mijlocul secolului  al XVIII-lea, pământul arabil reprezenta 222 măsuri, din care suprafeÅ£e egale cu ceva peste 100 măsuri, erau însămânÅ£ate cu grâu de toamnă ÅŸi primăvară ÅŸi foarte puÅ£in porumb. FânaÅ£ul reprezenta 108  ¾ care de fân, iar suprafeÅ£ele de vii erau foarte restrânse, aproximativ două găleÅ£i de struguri.

        

       Până în 1822, suprafaÅ£a arabilă a crescut la 490 de măsuri, iar fâneÅ£ele la 388 ¾ care de fân.

       Structura culturilor agricole se diversifică în decursul secolului al XIX –lea, cele mai întinse suprafeÅ£e fiind destinate porumbului ÅŸi grâului de toamnă, la care se adaugă plantele furajere, floarea soarelui, cânepa, aceasta dispărând complet din cultură începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea.

        Pomicultura este o ramură bine reprezentată în agricultura satului. Dintre pomii fructiferi, locul cel mai important îl ocupa în 1895 prunul, urmat de nuc, măr ÅŸi păr. Astfel conform recensământului agricol din acest an găsim următoarea statistică: pomi fructiferi - 3618, din care: pruni - 2067, nuci - 635, meri - 582, peri - 201, restul: piersici, duzi, cireÅŸi, viÅŸini, etc. SuprafeÅ£ele cultivate cu măr au crescut în urma înfiinţării ÅŸi extinderii livezii din Valea Ursoii, precum ÅŸi a plantării de meri în grădinile personale ale sătenilor.

       Până prin anii 60 ai secolului nostru, existau ÅŸi plantaÅ£ii de viţă de vie pe pantele însorite ale dealurilor, dar care au fost lăsate în paragină.

       

       CreÅŸterea animalelor este a doua ramură importantă a agriculturii. Ponderea o deÅ£ineau ÅŸi în decursul vremii vacile, bivolii, la care se adaugă un număr restrâns de cai, folosiÅ£i ca animale de povară, apoi oile, caprele ÅŸi porcii.